Presa cotidiană a început să scrie necroloagele personalităţilor vieţii noastre publice în avans. Celor care se vor grăbi să spună că asta e încă o dovadă a cinismului jurnalistului român le atrag atenţia că ceea ce ziarele de la noi au descoperit de-abia acum e un procedeu patentat şi verificat de marile cotidiane occidentale. Personalităţilor susceptibile de a deveni obiect de necrolog li se scrie biografia şi, după caz, bibliografia, li se face evaluarea şi în funcţie de greutatea lor publică se stabileşte şi numărul de pagini care le vor fi consacrate, inclusiv cîteva titluri de pagină şi pentru pagina întîi. Dacă e vorba de personalităţi de grad 0, ca notorietate, acestora li se pregăteşte cîte un supliment. Aşa se explică fastul comemorativ cu care Le Monde, de pildă, reacţionează imediat la moartea marilor francezi sau la dispariţia personalităţilor recunoscute în lume. Ziarul are textele pregătite, paginate. Lipseşte doar tuşa finală: consemnarea momentului, cu detaliile sale. Şi, evident, mai trebuie adăugate expresiile părerilor de rău ale apropiaţilor şi ale personalităţilor care ar putea avea ceva de spus despre persoana dispărută.
Despre aceste preparative ale ziarelor occidentale se ştie, totuşi ele au loc în cel mai deplin secret redacţional, încît nici unul dintre cei cărora li se scriu pagini de necrolog în avans nu află ce i se pregăteşte. Pe această temă mai fac bancuri, în interviuri, scriitori francezi venerabili, dar în general se păstrează o tăcere consensuală.
Chiar dacă, la noi, asemenea pagini comemorative în avans par cinice, raţiunea scrierii lor e perfect justificată. Asta măcar pentru ca în ziare să nu mai apară articole scrise pe genunchi, cu erori de informaţie şi care, cel mai adesea, au un aer de relatare nelalocul ei, ca şi cum persoana care tocmai a încetat din viaţă s-a abătut puţin de la programul zilnic.
