Cine e, in fond, acest Ion Iliescu? In mod matematic si sinistru, minusul care masoara, de 60 de ani, distanta intre ce suntem si ce puteam fi, o infirmitate medaliata care ne-a invatat sa dansam cu handicap. Un mincinos patologic inramat deasupra hartii de stat. Iliescu e nimicul fertil.
La 78 de ani, dupa o viata indobitocita de comunism, Iliescu naste in continuare. N-au fost de ajuns Roman, Vacaroiu, Hrebenciuc si ceilalti copii stricati cu care a imbacsit Romania. Acum l-a fatat pe Oprescu. Cu o sfortare de lauza arivista. Caci Iliescu isi doreste, ca de obicei, tot: puterea, partidul, Bucurestiul.
Iar Bucurestiul e o tema grea. Singurul succes PSD-Iliescu la Bucuresti, singura victorie si singurul fel de a lua conducerea orasului au fost mineriadele. In rest, un refuz istoric si categoric.
Din acest motiv, noul asalt e pur resentimentar. El vrea sa razbune o neputinta momind un oras cu iluzia sfruntata a nou-nascut-independentului Oprescu.
Mai mult, Iliescu se intoarce la singura forma de actiune politica pe care o cunoaste: lucrul cu multimile derutate.
Planul lui Iliescu pe directia Oprescu ii transforma pe bucuresteni in armata personala. Impiedicat de vremuri sa aduca iar minerii pentru a repeta reteta despartirii de Roman, Iliescu propune bucurestenilor o mineriada electorala. Incolonati in spatele Independentului, ei ar urma sa voteze, de fapt, condamnarea lui Geoana si reintronarea lui Iliescu. Cam obsesiv, cam meschin pentru un oras mare, cam tarziu.
Iliescu trebuie ridiculizat si izgonit dintre propunerile serioase ale vietii publice. Reactia sa la interventia presedintelui Basescu e, desigur, mincinoasa, dar imprastie, in plus, un iz scelerat care dezonoreaza milioane de oameni. Iliescu e scandalizat de amestecul lui Basescu in campania electorala. Eu si multi altii nu simtim nici un de
