Zilele trecute am fost la ministerul transporturilor. Trebuia sa obtin o aprobare. Era in jur de ora trei dupa amiaza. Pana sa ajunga cererea mea sa fie semnata de un anumit domn senator, trebuia sa treaca prin secretariat, registratura etc. Cum stateam eu pe hol asteptand sa revina doamna secretara - “care era plecata din institutie pentru zece minute” -, iese domnul senator din birou (cu geanta in mana), impreuna cu colegul lui.
Colegul iese primul, domnul senator da sa incuie biroul si sa plece acasa sau cine stie unde… Cand, dintr-o data, se uita pe holul de asteptare. In momentul in care m-a vazut - el nu stia ce si pe cine astept – s-a uitat speriat la ceas si dandu-si seama ca mai e mult pana la terminarea programului a exclamat catre colegul sau:
“Mai, unde ma iei tu pe mine de la ora asta? Nu vezi ca e abia ora trei si noi avem program pana la patru? Pleca tu daca vrei, ca eu raman la birou.”
Deh, doar e campanie electorala.
Citeste mai multe pe Istorii.ro Zilele trecute am fost la ministerul transporturilor. Trebuia sa obtin o aprobare. Era in jur de ora trei dupa amiaza. Pana sa ajunga cererea mea sa fie semnata de un anumit domn senator, trebuia sa treaca prin secretariat, registratura etc. Cum stateam eu pe hol asteptand sa revina doamna secretara - “care era plecata din institutie pentru zece minute” -, iese domnul senator din birou (cu geanta in mana), impreuna cu colegul lui.
Colegul iese primul, domnul senator da sa incuie biroul si sa plece acasa sau cine stie unde… Cand, dintr-o data, se uita pe holul de asteptare. In momentul in care m-a vazut - el nu stia ce si pe cine astept – s-a uitat speriat la ceas si dandu-si seama ca mai e mult pana la terminarea programului a exclamat catre colegul sau:
“Mai, unde ma iei tu pe mine de la ora asta? Nu vezi ca e abia ora trei si noi avem program pana l
