La ţară, politica se vede cu alţi ochi. Promisiunile celor care vor să ocupe funcţii publice nu valorează cât o ceapă degerată pentru oamenii simpli. Dincolo de faptul că mulţi nu fac diferenţă între instituţiile judeţului, ţăranii vor să-i vadă pe viu pe politicieni înainte de a-i vota. Nu le sunt suficiente afişele electorale. Nominalizările pentru funcţiile locale dintre membrii grei, păstraţi îndeobşte pentru locul în care se dă ora exactă, s-au făcut oficial pentru a nu pierde aderenţa partidelor la masă, iar neoficial pentru ceea ce se cheamă „împărţitul caşcavalului“, care se anunţă foarte gras. Peste puţin timp, locuitorii judeţului cu drept de vot trebuie să aleagă nu numai primarul localităţii în care au domiciliul, dar, pentru prima dată, şi preşedintele consiliului judeţean. Alegerile locale au de această dată miză mare, deoarece cele două funcţii eligibile conferă putere locală partidelor din care fac parte candidaţii, iar pe de altă parte asigură clientelei de partid, generoasă în comisioane, acces la milioanele de euro care se vor învârti în interiorul acestor două instituţii în următorii patru ani. Cât de cunoscuţi sunt cei care se bat pentru binele doljenilor şi pe ce realităţi îşi bazează speranţele, am încercat să aflăm de la câţiva electori obişnuiţi.

„Legi strâmbe pot şi eu să fac“ În comuna Perişor, singurii oameni aflaţi la porţi erau cei în vârstă, care nu mai sunt în stare nici să meargă cu vaca la păscut pe marginea drumului. Ei sunt cei care au apucat toate vremurile: şi monarhia, şi comunismul, şi pe cele de acum. Au văzut multe, au trăit multe şi nu cască gura la vânturile care bat din toate părţile. Par împăcaţi cu viaţa, aşa grea cum le-a fost, iar când vine vorba de politică povestesc de la Adam şi Eva. „Consiliul judeţean nu e prefectura?! Eh! Tot un drac! Păi, nu-i cunosc pe ăştia care se înghesuie să mă împingă la votare ş