RAZVAN EXARHU: "Mai orice plimbare prin Europa civilizata te convinge ca si robotii pot fi tristi".

Ei pot deveni si nervosi cand intalnesc un comportament care nu corespunde softului pe care il au instalat. Au un senzor care le arata ca se afla in fata unei persoane care nu a urmat aceleasi cursuri de dresaj. Din cate am observat, glumele sunt tratate cu indulgenta, fara a fi luate foarte tare in serios, iar rasul sincer este foarte putin apreciat. Corectitudinea executiei este cea mai buna metoda de a scapa de chinul de a te gandi la ce faci. O educatie stricta, responsabilitati putine si fixe, nimic de facut in afara rutinei zilnice sunt secretele unui mecanism la care tanjeste ca printesa inchisa in turn lumea noastra negricioasa si prostdispusa. Comediile amare, compuse vizionar de Jacques Tati in anii ’60, sunt abecedarul oricarui curios care vrea sa afle ce se va intampla probabil si aici in anii care vin.

Imaginea Parisului vechi inghitit rapid de metal si sticla, de idealurile consumeriste apatice si snoabe, de micile delicii ale robotizarii si de emfaza cu care este asimilata modernitatea accesoriilor, se poate oricand suprapune peste harta unei idiotenii locale mereu under construction. Tendintele sunt intotdeauna mai vechi decat par, decalajul ne ajuta doar sa credem mai tare in prospetimea inevitabilului. In lumea obsedata de perfectiunea serviciilor, tragicomedia este genul firesc. Totul e atat de bine pus la punct, totul se misca atat de logic, oamenii se comporta atat de corect si nefiresc in acelasi timp, se imbraca atat de curatel, vorbesc atat de civilizat. Nu contenesti sa admiri, sa invidiezi aceasta lume care pare controlata pe computer, masura din toate, excesul practicat cu rafinament si usoara plictiseala. Tot ce mai lipseste dupa primul contact pare justificat si poate fi inlocuit de abundenta, de lumina, confort si hra