Întâlnirile la ceaiul de la ora cinci, ieşirile cu familia la restaurantele hotelurilor sau localurilor, dar şi petrecerile la ceas de seară cu prietenii erau cele mai gustate momente ale unor vremuri pierdute în negura timpului, care vin astăzi să aducă ceva din izul răsfăţurilor de ieri.Parcul Romanescu, bulevardul Carol şi cine ştie câte alte străzi din Craiova de ieri erau presărate din loc în loc cu câte un local renumit printre petrecăreţi. Poveştile legate de aceste locuri sunt multe şi frumoase. „Pe bulevardul Carol I, vizavi de atelierul de monumente funerare ale grecului Karaianis şi în vecinătatea imediată a unei vestite cârciumi-depozit, ţinută de Boşca, se afla un cunoscut depozit de vinuri şi băuturi alcoolice rânduit de Stelian Antonescu. Depozit mare, cu dever, de la care se aprovizionau mai toţi cârciumarii Craiovei. Era şi locul de întâlnire al multor clienţi, care preferau să bea vinul neasemuit, direct de la butoi, în ulcele de pământ. Nu de puţine ori, în depozit se încingeau petreceri, care ţineau până a doua zi în zori, şi, adesea, Stelian Antonescu îşi lăsa prietenii şi obişnuiţii casei să petreacă singuri, urmând ca «deconturile» să se facă ulterior. Într-o noapte - ne povestea actorul Ion Lupu - o seamă de petrecăreţi au avut o întâlnire de neuitat, stropită din belşug cu licorile bahice. Dimineaţa, când a venit patronul, i-a găsit pe cheflii într-o stare euforică rar întâlnită. De atâta «Hai, noroc!», ulcelele se spărseseră. Rămaşi numai cu mănuşile în mână, chefliii ciocneau doar cu acestea, dovedind că petrecerea putea continua şi aşa..“, descriu atmosfera de petrecere de odinioară Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu, în „Craiova, mon amour“.
De la Petreşti, la delicatesele restaurantelor-hotel „La Petreşti“, undeva pe strada Buzeşti, era alt local cu delicatese menite să-i îmbie pe cei care îi treceau pragul: caviar, icr