Pentru unii, să creşti un copil este o responsabilitate care-i surprinde şi îi depăşeşte. Când nu mai ştiu cum să fenteze căsnicia, încep prin a da cu pumnii, apoi ajung să-şi alunge soţiile şi copiii. Dacă îşi mai dau cu părerea şi socrii, până la poarta închisă şi legată cu sârmă nu mai e decât un pas. Iar de aici până la un centru doar pentru mame şi copii abuzaţi mai rămâne un număr de telefon: 983. Îmbrăcată într-o helancă de culoarea liliacului, cu o salopetă neagră şi ciorapi coloraţi, ascunşi de nişte pantofi tot negri, Mihaela păşeşte timid în cameră, ca un străin care nu-şi cunoaşte locul. Are părul lung, închis la culoare, şi faţa curată, fără urmă de fard. Pare un copil de liceu aşa firavă la trup, deşi a depăşit un sfert de veac ca vârstă, iar pântecele i-a purtat deja doi prunci. Două fetiţe curioase, una de cinci, iar cealaltă de doi ani şi jumătate îi cuprind strâns gâtul, lăsând-o cu greu să se elibereze din strânsoare. Au ajuns la Complexul de servicii de prevenire şi recuperare copil, cuplu mamă-copil, victime ale abuzului, miercuri seară, aduse dintr-o comună doljeană de o echipă mobilă a centrului, după ce soţul Mihaelei le-a izgonit din casă şi din curte. „M-a scos cu fata cea mică afară, pe motiv că se duce după alocaţii. Pe cea mare o dusese la grădiniţă, probabil să nu vadă ce are de gând. Şi pe urmă a legat poarta şi a început să mă-njure şi să mă gonească. Nu mai vrea să stau cu el, să plec unde-oi vedea cu ochii, că pe el nu-l mai interesează“, povesteşte femeia. Speriată şi nemaiştiind ce să facă, Mihaela s-a îndreptat spre autorităţi, cerându-le ajutorul.

Nu e fată de casă O zi întreagă au încercat asistenţii sociali şi reprezentanţii poliţiei din Greceşti să-i împace. După căderea serii, rezultatul obţinut a fost un raport şi concluzia că o reconciliere este imposibilă, cu atât mai mult cu cât bunicii paterni, adică socrii Mi