Zilele trecute, pe un teren viran de langa Neapole, o multime de cateva sute de italieni inarmati cu bate au atacat o tabara de romi, majoritatea din Romania, strigand, potrivit presei italiene, "moarte hotilor de copii!". Totul a inceput, se pare, dupa ce o tanara de etnie roma a fost acuzata ca ar fi incercat sa fure un copil de pe strada. Asemenea incidente au devenit banale, in ultima vreme, in multe tari ale Europei occidentale. Valul de est-europeni care se stabilesc, permanent sau temporar, in vestul Europei, in virtutea dreptului de a calatori si trai unde vor, castigat dupa aderarea tarilor lor la UE, e pe cale de a trezi din somn vechiul demon al xenofobiei, insotit de o reinviere a unor mituri medievale, cum e cel al tiganilor hoti de copii. Situatia cea mai tensionata ramane cea din Italia, unde victoria recenta a dreptei berlusconiene se datoreaza in buna parte promisiunii electorale de a curata Italia de imigranti. Promisiune imposibil de respectat, cel putin in ce-i priveste pe romii din Romania.
Spre deosebire de romii sarbi sau macedoneni, si acestia foarte numerosi prin metropolele occidentale, cei din Romania sunt cetateni ai UE. Au dreptul sa locuiasca in orice tari ale Uniunii doresc, pana si in cele care beneficiaza de un moratoriu in privinta acceptarii lucratorilor din tarile intrate de curand in UE. Chiar daca noul guvern italian ar cauta sa reintroduca controalele la frontiera, romanilor nu li s-ar putea refuza intrarea in tara doar pentru ca au un pasaport romanesc. E drept, inainte, cand Romania, Bulgaria, Slovacia si alte tari estice cu o importanta populatie roma isi negociau intrarea in UE, Comisia Europeana de la Bruxelles putea pretinde, atunci cand isi redacta rapoartele anuale, ca problema romilor este o problema a cutarei sau cutarei tari candidate, care nu face indeajuns pentru integrarea lor etc. Abia acum este
