De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.
De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.
CERCETĂRI. Deşi contestate cu argumente fizice de către mulţi alţi cercetători, informaţiile privind latura afectivă a plantelor, publicate în lucrări de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebre, au revoluţionat sau cel puţin răzvrătit, de-a lungul timpului, lumea botanicii. În cadrul studiului privind percepţia plantelor, privit din punctul de vedere al unui fenomen paranormal, cîţiva cercetători au ajuns la concluzia că plantele pot fi conştiente, pot simţi durere sau emoţii, şi, nu în ultimul rînd, au capacitatea de a comunica afectiv cu oamenii.
TEORII BIZARE. Prima noţiune legată de capacitatea afectivă a plantelor a fost dată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea de către profesorul german Gustav Fechner. El credea că acestea se pot manifesta emotiv şi oamenii pot influenţa viaţa plantei dacă stau de vorbă cu ea şi dacă îi acordă atenţie şi afecţiune. La începutul secolului al XX-lea, biologul Raoul France lansa o altă teorie, conform căreia plantele au o mişcare asemănătoare corpului animalelor, aceasta nefiind însă sesizată din cauza timpului mult mai îndelungat în care se petrece.
COMUNICARE MENTALĂ. Teoria care a şocat domeniul botanicii, la jumătatea secolului al XX-lea, aparţine cercetătorului american Cleve Backster, această ipoteză nefiind însă acceptată de cercul oamenilor de ştiinţă. Cercetările sale au avut la bază principiul conform căruia plantele pot comunica “mental” cu alte forme de viaţă. Primul experiment ca
