Cateodata Roata Vietii intoarce cursul normal al desfasurarii evenimentelor, asa ca medicul in persoana, ca orice om vulnerabil, se poate imbolnavi, transformandu-se in pacient!

Fie ca se trateaza singur, fie ca apeleaza la un confrate, atitudinea lui de doctor se schimba total in fata bolnavului care este chiar el insusi. Astfel:

* Consultatia pe care eventual si-o acorda depaseste cu mult cele 8 minute stabilite, in medie, de statisticile medicale romanesti.

* Cea mai sublima declaratie de inalta valoare morala care a fost redactata vreodata - "Juramantul lui Hipocrate" - este devotat si cu sfintenie respectata.

* Boala proprie e privita iscoditor, cu grija, rabdare, atentie, prudenta, interes si maxima seriozitate.

* Tratamentul ales este diversificat, in functie de noile informatii medicale obtinute, toxicitatea lui e scrupulos controlata, efectele benefice cantarite alaturi de cele posibil devastatoare. E acceptata chiar si utilizarea terapiilor complementare, potrivit anticului dicton: "Trebuie urmata orice cale care duce la insanatosire".

* Statutul de "pacient exceptional" hotarat de celebrul doctor american B. Siegel este din prima clipa adoptat. Medicul-pacient e, fara discutie, unul exceptional. El refuza sa fie "victima" ascultatoare a celui care-l ingrijeste, daca nu face aceasta singur, fara un complice. Asadar, pune intrebari, vrea sa-si inteleaga simptomele, sa se implice, sa cunoasca detalii, sa controleze rezultate. Nu accepta sa i se faca tratament din afara, fara sa participe la el. Suportand riscuri si provocari, medicul-pacient isi dezvolta acel locus interior care ii permite sa-si supravegheze destinul, sa nu se teama de viitor sau de niste evenimente exterioare.

In cazul in care vindecarea triumfa, medicul fost pacient revine la starea lui normala de sanatate si de comportament profesional. Adica, in