Cifre neoficiale, dar plauzibile, arată că un milion de români s-au aşezat numai în Italia. Un milion de Badea Cîrţani? Nu. Un milion de "suflete" gonite de sărăcie şi îmbiate de libertate... Tot atîtea istorii, deci. Poveşti nepovestite, cu excepţia franjurilor infracţionali prinşi cu capse în tabloidele din ţară. Nu ştiu cine şi dacă va face vreodată cronica sociologică a numeroşilor noştri compatrioţi desţăraţi de "tranziţie". M-am referit dintru început doar la românii din Italia pentru că ei s-au ales, recent, cu un episcop: fostul vicar Siluan, ajuns acum eparhiot al Peninsulei.

Evidenţa că BOR a început să se mişte mai prompt în afara graniţelor se cere salutată. Biserica Ortodoxă e prima instituţie care gestionează realist noua diasporă economică din vechile state membre ale UE. Avem doi mitropoliţi, unul la Paris şi altul la Berlin. S-a creat treptat - cu sprijinul catolicilor şi al autorităţilor locale - o reţea de parohii care numără deja peste 60 de "unităţi" în Italia, peste 30 în Spania, cam tot atîtea în Franţa etc. Pe urmele Bisericii majoritare au păşit apoi, cu felurite măsuri de "încadrare", statul român (Departamentul Românilor de Pretutindeni) şi partidele, care şi-au deschis "birouri" în marile aglomeraţii româneşti. Dintre toate, Biserica face treaba cea mai concretă. Pentru că românul paraşutat în Occident (fără să prea ştie limbi străine, fără bani şi acoperiş, dar mai ales fără mijloace juridice de apărare) îşi găseşte primul refugiu la parohia românească din proximitatea locului unde s-a nimerit să ajungă. Însă meritul BOR la acest capitol nu e doar reflexul faptului că oamenii vin spre ea ca spre cel mai apropiat liman. El se măsoară printr-o mulţime de iniţiative de susţinere a inserţiei profesionale sau de proiecte comunitare menite să le restituie oamenilor "busola" pierdută. Şi mai e de semnalat un factor: cele două mitropo