Domnule Georges Nivat, o parte a presei culturale franceze vă elogiază pentru că sînteţi un neobosit passeur litéraire, în timp ce unii dintre colegii dvs. universitari par mai degrabă deranjaţi de acest lucru. Cum le răspundeţi acestora din urmă?
Specializarea mea de cercetare este şi va fi întotdeauna literatura rusă. La aceasta adaug un fel de sinteză asupra problematicii Rusiei în Europa. Adevărul este că în orice specializare strîmtă există un ceva greu de definit care nu-mi convine. Îmi aduc aminte încă de primul meu contact academic cu Statele Unite, unde am participat la un congres dedicat simbolismului rus, la Universitatea de Stat din Kentucky. În pauza de cafea, îl intreb pe unul dintre participanţi care este specializarea sa principală şi-mi răspunde "Adam", un lung poem de 15 pagini al poetului simbolist rus Andrei Bielîi (1880-1934). De atunci, am văzut nenumăraţi savanţi închizîndu-se în cariere strîmte; după treizeci de ani de carieră se regăsesc tot la "Adam", învîrtindu-se în cerc. O adevărată boală a universitarilor.
Ce v-a determinat să faceţi din limba şi literatura rusă o pasiune pentru o viaţă?
Limba rusă este născută să fie o limbă mult mai poetică decît limba franceză. Ceea ce însemnă că atunci cînd trebuie să fie tradusă în limba franceză, necesită lungi propoziţii cauzale. Este o limbă care poate cuprinde în puţine cuvinte un cîmp semantic şi estetic foarte vast.
Bolşevismul şi intelectualii francezi
V-aş ruga să le vorbiţi puţin cititorilor din România despre itinerarul dvs. spiritual şi profesional, despre personalităţile ce v-au influenţat cariera şi viaţa. Ştiu din discuţiile precedente pe care le-am purtat împreună că sînt multe şi impresionante: Pierre Pascal, Boris Pasternak, Soljeniţîn...
Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că ar trebui să "serializez" şi să ordonez to
