Parafrazarea cunoscutelor versuri ("Eroi au fost, eroi sunt inca") se potriveste foarte bine povestii adevarate pe care vreau sa o relatez, poveste trista in esenta ei, care, doar printr-o minune, are un final fericit.
Timp de noua ani, Mira, catelusa noastra, fosta pui de maidanez, adusa in Moldova tocmai de pe Feleacul Cluj-Napocai, ne-a oferit multe momente fericite. A crescut sub ochii nostri - dintr-un ghemotoc fragil, neajutorat, pana la talia unui ciobanesc german mijlociu. Intre noi s-au statornicit relatii de prietenie si dragoste reciproca. Toti membrii familiei - copii, parinti, bunica - o iubeam nespus de mult. Dupa aceasta perioada fericita din viata noastra, a sosit, din pacate, la inceputul lunii noiembrie 2005, un moment dramatic, cand draga noastra catelusa s-a imbolnavit rau de tot. Nu stiu din ce motiv (nu fatase recent), uterul ei a iesit cu totul in afara corpului. De urgenta, am urcat-o in masina si am dus-o la un renumit cabinet medical veterinar din municipiul Suceava, cu speranta in suflet ca poate fi tratata. Ajunsi acolo, dezamagirea a fost totala. Dupa ce a consultat-o cu atentie, medicul mi-a spus ca nu poate sa faca nimic pentru ea, informandu-ma ca are si formatiuni tumorale, banuite a fi maligne. Vestea rea m-a daramat complet, pe moment. Dar era numai ora 11, si nu puteam pleca spre casa, fara sa mai incerc si in alta parte. Ma incapatanasem sa cred ca, totusi, mai poate exista o rezolvare medicala, stiintifica, a cazului nostru. Sperantele s-au dovedit a fi insa desarte. Dupa o noua consultatie deosebit de minutioasa la un alt cabinet veterinar, medicul a dat acelasi verdict: efectiv, nu se poate face nimic pentru a-i da o sansa de supravietuire. Resemnat si trist, am pornit spre casa fara nici o speranta. Boala era incurabila. Mai mult, in primele zile dupa acest episod nefericit, situatia s-a agravat, zona respectiva in
