Laura Halding-Hoppenheit e romanca, a studiat la Bucuresti, sta in Germania de peste 30 de ani. Ea are in Stuttgart cateva localuri pentru homosexuali si face munca politica pentru drepturile omului. Intre 19-24 mai, la Gay Fest 2008, patroana cea militanta a anuntat ca vine din nou la Bucuresti, de data aceasta cu sprijin politic de sus, de la nemti. Se vrea punerea in discutie a drepturilor homosexualilor, se ofera proiecte umanitare pentru bolnavii de SIDA. Laura nu poate uita insa ostilitatile, batele „ciobanesti” si „Sa se duca in Congo” de la marsul gay de anul trecut.
Dani Rockhoff: Am inteles ca n-ati avut experiente prea bune, in Romania.
Laura Halding-Hoppenheit: Da, exact, nu prea bune. Incerc si acolo sa ii incurajez, sa arat solidaritate homosexualilor din Romania. Am fost si la Bucuresti, de cateva ori, i-am ajutat pe bolnavii de SIDA. Am incercat sa construim retele, unde ei sa aiba informatii despre aceasta boala si sa-si rezolve unele probleme, pe care boala le aduce cu ea. Anul trecut am luat parte la Cristopher`s Street Day la Bucuresti si am fost cam incercuiti de politie. Au fost 300 de demonstranti si sute de politisti care ne-au inconjurat. Ei au avut grija de noi, dar ne-au incercuit, deci nu am putut sa ne dezvoltam, ca populatia sa ne vada. Nu am avut voie nici macar sa ducem o discutie politica. Ne-au lasat sa demonstram, cateva sute de metri, pe urma ne-au incarcat in autobuze si taxiuri si ne-au trimis acasa.
D.R.: Presiunea a fost din partea autoritatilor sau a publicului?
L H-H: Autoritatile au facut o politica impotriva acestei demonstratii. Biserica a facut o contra-demonstratie si au fost foarte multi tineri, vreo 300 dintr-astia, „nazisti” - cum sunt peste tot, si in Germania -, care au vrut sa faca scandaluri si sa-i bata pe homosexuali. Politia a fost, intr-adevar, intre noi si ei. @N_P
