În 1970, la Rîmnicu-Vîlcea, Televiziunea Română a organizat o preselecţie pentru concursul “Floarea din Grădină”.
În 1970, la Rîmnicu-Vîlcea, Televiziunea Română a organizat o preselecţie pentru concursul “Floarea din Grădină”.
A intrat sfioasă, ultima, după ce membrii comisiei audiaseră peste 500 de concurenţi. “Eu îmi căutam profesorul de muzică să vină cu mine să mă susţină... Nu l-am găsit. Am intrat ultima. Comisia finalizase preselecţia... Strîngeau totul... I-am rugat să mă asculte. Au acceptat. Am avut două piese pe care mi le-am făcut singură: o doină de haiducie şi încă un cîntec, pe care nu-l mai ştiu. M-au ascultat şi, parcă o aud pe doamna Eugenia Păcuraru: «Să vină şi fata asta mică, la Bucureşti! Să vii, drăguţa mea!» Aşa am plecat eu la Bucureşti şi... m-am mutat cu totul. M-a luat sora mamei mele, tanti Nuţi. M-am transferat la Liceul «Ion Luca Caragiale». M-am înscris şi la Şcoala Populară de Artă, unde am luat lecţii de acordeon şi de canto popular. Era greu, stăteam în gazdă, mă urcam dintr-un autobuz în altul să ajung de la o şcoală la alta, dar nu mă plîngeam, îmi plăcea...”
SPECTACOL. Se grăbea să ajungă la liceu în zori, să poată cînta în sala de clasă. Vocea puternică îi răsuna pe culoar. Era aplaudată, la final, de femeia de serviciu, sprijinită în mătură, vădit fascinată de vocea fetei.
“Plecam din Drumul Taberei, schimbam două maşini, ajungeam o dată cu portăreasa, o portăreasă mică, bătrînică. Mergeam repede în clasă, îmi plăcea să cînt în sala goală, pe la ora 7:00, cînd nu era nimeni”.
FLACĂRA. A început să participe la cît mai multe concursuri. La una dintre competiţii, faza pe sector, a fost remarcată de folcloristulHarry Brauner, membru al comisiei. “I-a plăcut timbrul vocii mele. M-a promovat în faza pe municipiu şi chiar am rămas
