Ecourile filmului lui Radu Muntean, „Boogie”, prezentat vineri in sectiunea necompetitiva „Quinzaine des Réalisateurs”, nu sunt atat de flamboiante cum au fost anul trecut cele la „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” sau la „California Dreamin’”, dar sunt in general pozitive, criticii straini apreciind ca este, asa cum scria simbata „Libération”, „inca un semn ca ceva se intampla in cinematograful romanesc.”

Revista „Variety” remarca in editia ei cotidiana, sub semnatura lui Jay Weissberg, scenariul care „atinge nivelul de naturalism cerut de spectator”, dar ca si o oarecare lipsa de subtilitate, ceea ce face ca spectatorul sa-si dea seama mai repede ce urmeaza sa se intample. Revista apreciaza in schimb interpretarile lui Dragos Bucur si Anamaria Marinca, spunand ca „sunt experti in a capta inconstient aparatul de filmat” si din a face din personajele lor niste individualitati.

Daca Radu Muntean e comparat de „Variety” cu John Cassavetes („realism rasfrant in mai multe grade si asupra stilului”), cotidianul „Libération” il compara pe roman cu Maurice Pialat din „Passe ton bac d’abord”, cu Pascal Thomas din filmele anilor 70 si chiar cu Milos Forman din perioada europeana. Iar „Le Monde”, dupa ce spune in primul paragraf ca filmul este „banal la prima vedere”, noteaza: „Miracolul il reprezinta felul in care cineastul face ca aceasta trivialitate sa fie placuta, felul in care ne face sa credem in singularitatea povestii, desi ea a fost spusa de o mie de ori, povestea a doliului tineretii si a imaturitatii. Regia trasa in lungi planuri-secventa, ca si jocul revigorant al actorilor contribuie si ele. Sa mai adaugam aceasta tusa de cinism dezinvolt si de disperare surazatoare care fac din cinematograful romanesc o pledoarie metafizica pentru imaturitate.”

O felatie pentru un loc in competitie

Am trait s-o vedem si pe asta.