Nevasta nu-i spune decât Bogdan. Ca şi cum diminutivul Boogie nu ar fi rămas decât un fel de cod pentru uzul foştilor prieteni, întâlniţi întâmplător, la mare, într-o zi de 1 Mai. Prilej Nevasta nu-i spune decât Bogdan. Ca şi cum diminutivul Boogie nu ar fi rămas decât un fel de cod pentru uzul foştilor prieteni, întâlniţi întâmplător, la mare, într-o zi de 1 Mai. Prilej de a verifica fragilitatea cuplului, imposibilitatea întoarcerii la o libertate de băieţi ce nu au de dat nimănui seamă, dar şi a speranţelor, a iluziilor tinereţii.
O noapte petrecută în hălăduieli, ba cu un pahar în plus, ba cu o damă împărţită frăţeşte, devine ora prelungită a adevărurilor triste, a nemulţumirilor, a sfidării timpului care trece fără să ţină întotdeauna cu noi.
Nu-i este uşor unui cineast român să vină la Cannes după succesul de anul trecut al lui "4 3 2", mereu invocat ca un termen de referinţă. Radu Muntean, coscenariştii Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu, interpreţii Dragoş Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Brănescu, Adrian Văncică şi-au impus sunetul propriu, al unui film cu articulaţii de măiestrie a unor jazzmeni. Replicile vin spre noi ca prinse de actori din zbor.
Cronică elogioasă în "Liberation"
Prezentat la Quinzaine, a fost imediat recenzat a doua zi de ziarele şi revistele importante, ca "un nou semn că se întâmplă ceva în cinematograful românesc", după cum scria Philippe Azoury în "Liberation", care i-a acordat principalul spaţiu, o jumătate de pagină de gazetă. Pentru criticul canadian Michel Coulombe, "Boogie este un 432 minus tragedia, dar asta nu înseamnă că nu ne pune pe gânduri".
