La 11 iulie, în mijlocul verii, în satul vîlcean Marcea, lîngă Podul Oltului, pe unde trecea vestita Cale Traiană ce şerpuia de la Dunăre pînă în inima Carpaţilor, s-a născut o fată care a prins drag de cîntec încă din primii ani ai vieţii: Maria Dragomiroiu. “Vîlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajişti înflorite pe sub poalele codrilor”, nota Alexandru Vlahuţă.
La 11 iulie, în mijlocul verii, în satul vîlcean Marcea, lîngă Podul Oltului, pe unde trecea vestita Cale Traiană ce şerpuia de la Dunăre pînă în inima Carpaţilor, s-a născut o fată care a prins drag de cîntec încă din primii ani ai vieţii: Maria Dragomiroiu.
“Sînt Rac, dar mie îmi place primăvara care îţi dă o speranţă în tot, ca şi cum viaţa ar lua-o de la capăt, cum, de fapt, o ia pentru natură... M-am născut în comuna Ioneşti, satul Marcea, judeţul Vîlcea, într-o familie de ţărani cu credinţă în Dumnezeu, oameni muncitori, care şi-au crescut copiii din ceea ce a dat pămîntul... O zonă frumoasă, de unde se vede Oltul, se văd munţii, se vede pînă departe, cît duce privirea, o privelişte foarte frumoasă... Sîntem trei fraţi: Iustin, Dana şi eu...” începe îndrăgita interpretă povestea vieţii sale.
“Eu nu trebuia să mai fiu – continuă Maria Dragomiroiu – pentru că erau deja doi fraţi, erau vremuri grele... Mămica n-ar mai fi vrut să mă aibă şi a făcut tot ce-a putut ca să scape cumva de mine, pînă în luna a opta. A încercat orice, dar... n-a avut ce să-mi facă. M-a născut cît un pisic, un kilogram şi ceva am avut... Mămica mi-a povestit că i-a zis moaşei: «Uită-te dacă are ochi, mînuţe...» Şi moaşa i-a răspuns că sînt mică, dar am tot ce-mi trebuie. Aşa am apărut şi eu pe lume şi am fost un copil foarte sănătos... M-am născut cu dragoste de cîntec. Mama mea cînta foarte frumos, pe mama am iubit-o foarte tare, cu ea sem
