JURNAL DE ROMÂNIA

Lăsaţi seringile, băieţi, veniţi să prizaţi direct, fără bani, fără socoteală, pe aici, prin oraş, au înflorit teii, avem alei şi bulevarde întregi unde puteţi să intraţi în transă fără amfetamine, puteţi să vă întindeţi pe o bancă, perfuzia e direct cu cerul, în oraş au înflorit teii...

JURNAL DE ROMÂNIA

Lăsaţi seringile, băieţi, veniţi să prizaţi direct, fără bani, fără socoteală, pe aici, prin oraş, au înflorit teii, avem alei şi bulevarde întregi unde puteţi să intraţi în transă fără amfetamine, puteţi să vă întindeţi pe o bancă, perfuzia e direct cu cerul, în oraş au înflorit teii, încă nu e pelerinaj ca la sfintele moaşte, dar va fi, mirosul n-a plecat prea departe, e reţinut de propriile flori, încă n-a primit dezlegare să se împrăştie prin tot oraşul, are consemn pînă la primul sens giratoriu, pînă la statuia aviatorilor, mocneşte încet înlăuntrul florii de tei şi prin preajma ei, nu mai e nevoie de prafuri, puteţi inspira în voie, fără să mai duceţi mînă la nas, sînt doze cît doriţi, e suficient doar să ridicaţi privirea, au înflorit teii în oraş, amintirea magnoliilor se pierde încet-încet pe străzile mici cu pisici la ferestre, cu pisici adormite la geam, se risipesc pînă la primăvară caişii înfloriţi, merii şi zarzării, lumea iese la bulevard să se lase plimbată de tei şi parfumul lor, dintr-o dată oraşul umilit şi batjocorit atît timp începe să bată, inima lui tresare sub caldarîm, începe să simtă că se transformă iar dintr-o povară într-un dar, luaţi, băieţi, de prizaţi, nu mai staţi pe gînduri, nu veţi fi acuzaţi nici măcar de consum, cu atît mai puţin de trafic, e momentul să încercaţi cu floarea de tei, e pasul vostru din întuneric la lumină, încă nu e pelerinaj ca la Brîul Maicii Domnului, dar va fi, îndrăgostiţii oraşului, împătimiţii de ceva, dar şi drogaţii lui vor ieşi la o transă colectivă, inspi