Deschid televizorul dimineata, zapez putin si ce aud? "se sufoca"; "circula bara-la-bara"; "infernal", "". Asa e. Stiu ce ma asteapta cand incerc sa ajung in centru cu autobuzul. In autobuzul radioficat, blocat deja la o intersectie, aud o stire incurajatoare: "petrolului a sarit de 126 de dolari barilul", "Petrommajoreaza pretul benzinei si motorinei, incepand de maine", dupa care urmeaza anuntarea preturilor. Privesc pe geam cu o oarecare speranta - imediat dezumflata: la aproape 130 de dolari barilul, bucuresteanul pare sa-si foloseasca la fel de intens masina ca si in urma cu un an-doi, la 100 de dolari barilul sau la 80! Destule masini noi si, printre ele, multi pachidermi de fier a caror lacomie de benzina e bine cunoscuta. (Aflu, mai tarziu, ca in primul trimestru al anului 2008 numarul automobilelor noi inmatriculate in România a crescut cu 17% fata de situatia din primul trimestru al anului 2007.) Va inselati daca sperati ca din scumpirea din ultimul timp a petrolului - si care desigur ca va continua - vor trage un beneficiu oarecare macar pietonii Bucurestiului, sau ca lumea va incepe sa circule in masa cu bicicletele, sau ca poluarea va mai scadea putin. La Bucuresti nu se face economie de benzina, asa cum nu se face economie nici de injuraturi la adresa tuturor autoritatilor - locale sau centrale -, care desigur ca nu fac nimic pentru descongestionarea traficului. In realitate, lumea s-a chivernisit mai bine in ultimii zece ani si foarte multi si-au luat masini, ceea ce ii face fericiti. Iar masina la români nu e numai un mijloc util de transport, ci mai ales un obiect simbolic, menit sa afiseze statutul persoanei, sa-i consolideze prestigiul. Nu vreau sa-i disuadez pe viitorii primari sa faca sosele de centura, sa prelungeasca liniile de metrou sau sa taie piste pentru biciclete. Dar prezic ca bucuresteanul mediu motorizat va refuza indignat sa mearga cu