SORIN IONIŢA: " Când spun asta nu mă gândesc neapărat la Americă Latină, unde văd că oamenii nu învaţă nici măcar din propriile erori: pe lângă Castro şi Hugo Chavez, au mai apărut şi prin Bolivia sau Ecuador preşedinţi puşi pe naţionalizări, experimente constituţionale şi distrugerea statului de drept, ferm convinşi că asta e calea de ieşire din sărăcie."

Dacă tipi ca ăştia sunt vedete, pupaţi în fund de presa internaţională de stânga, la ce i-au mai lichidat în Peru pe teroriştii marxişti de la Sendero Luminoso, că şi ei tot pentru asta luptau? Nu mă gândesc nici la regimurile semi-autoritare din Rusia şi Asia Centrală, care îmbină în mod nefericit o mafie politică ce se îmbogăţeşte din resurse naturale cu discursul kremlinist clasic, agresiv şi naţionalist, pentru a abate atenţia poporului. Când gogoaşa va plesni, în asemenea comunităţi hrănite cu paranoia colectivistă fiţi siguri că nu vor înflori spontan liberalismul şi toleranţa. Mai curând sunt de aşteptat rebeliuni fundamentaliste ca în Iran în 1979, ce ne vor face să-i regretăm pe Putin şi pe Saparmurad Niazov, preşedintele-satrap al Turkmenistanului, aşa cum îl regretăm azi pe şahul Pahlavi.

De asemenea, las deoparte socialismul de operetă practicat de ani de zile în Occident de sindicate, intelectualitatea universitară şi comunitatea pop-rock, la adăpostul prosperităţii solide generate de cei care muncesc de-adevăratelea şi al securităţii oferite de umbrela NATO. Oamenii ăştia de stânga, care în ultimii 40-50 de ani s-au înşelat cu privire la toate subiectele posibile (de la superioritatea URSS la sursele creşterii economice; de la epuizarea petrolului în anii ’70 la rolul statului în economie; de la lecţiile Războiului din Vietnam la biocombustibili etc.), vor rămâne veşnic aroganţi, guralivi şi imorali, neasumându-şi consecinţele a ceea ce predică şi refuzând să admită că lucruril