Euforie generală în vara anului 2007, start fulminant al Universităţii în ediţia 2007/2008 (4-0 cu Farul), iarăşi declaraţii spumoase („Ne batem la titlu“). Cam aşa a început sezonul fotbalistic 2007/2008 pentru Craiova. Numai că visurile proprietarului brandului Universitatea şi ovaţiile celor din anturajul lui restrâns s-au stins începând cu etapa a II-a a campionatului, echipa olteană având o cădere liberă şi ajungând pe poziţii retrogradabile. S-au schimbat antrenori, atotştiutorul patron a acuzat pregătirea din vara anului 2007, s-a invocat divinitatea, dar degeaba: potenţiala participantă în cupele europene ajunsese ciuca bătăilor.
Jucătorii erau cu moralul la pământ, mai ales că în vestiar nu era o atmosferă roz. Nici nu avea cum să fie: Ştiinţa se afla într-o situaţie similară cu cea din turul campionatului negru 2004/2005, patronul tuna şi fulgera, antrenorii păreau timoraţi şi depăşiţi de situaţia critică, iar suporterii nu înţelegeau ce se petrece la echipă. Povestea este destul de simplă; când intri într-o vrie din asta oltenească şi pierzi meciuri unul după altul, cu greu poţi ieşi din necaz. S-a întâmplat şi la case mai mari... Atletico Madrid a câştigat eventul în 1996, dar peste patru ani a intrat într-o pasă neagră şi a retrogradat (în 2000) din Primera Division!
Cum la omul sărac nici boii nu trag, aşa s-a întâmplat şi la Universitatea, spre sfârşitul anului 2007: o decizie definitivă a TAS a făcut ca planurile „măreţe“ de transferuri ale finanţatorului să rămână la stadiul de aburit suporterii, de intenţii. Paradoxal, acest embargo în privinţa transferurilor a făcut, într-un fel, bine jucătorilor tineri ai Universităţii.
A urmat returul 2008, de fapt, doar 15 etape din retur. Oltenii au mers bine în anul 2008 cu o nouă bancă tehnică, fiind aduşi doi italieni în staff: principalul Nicolo Napoli (trecător pe la Craiova şi în 2004) şi
