Am fost rugat să descriu acest oraş de pe Costa Blanca, numit Be­ni­dorm, “pe înţelesul tuturor”, ase­mu­indu-l cu “universul cunoscut”. Odescriere ar suna aşa: un oraş cos­mopolit, care “comprimă” Sinaia, Ma­maia, New York-ul şi… Turnul Babel.

De ce Sinaia? Pentru români e un reper cunoscut: străzi care şerpuiesc în piatră, spre înălţimi, spaţiile de cazare pitoreşti, situîndu-se de o parte şi de alta. Doar că, în locul vilelor de munte, vei întîlni zgîrie-nori asemănători cu cei new-yorkezi. Pentru că aici, cele mai multe dintre hoteluri au între 20 şi 50 de etaje, unele cu faţade de sticlă, altele cu piscine pe acoperiş… Mamaia – pentru că totul se află la ţărmul mării. Al Mării Mediterane, însă – cu apa translucidă, cu plaje lungi şi, mai ales, late. Aici, la Benidorm, se găsesc cele mai frumoase plaje ale Europei, iar numele lor fixează spaţiul şi timpul: Levante – adică Răsăritul – şi Poniente – adică Apusul.

Aromă şi savoare

Despre un loc anume de pe această plajă “a Apusului” vreau să vă po­vestesc în continuare. Mai precis, despre “La Cuina de Ponent”. Ar trebui spus că în Spa­­nia vei întîlni denumirile atît în spa­­niola “literară”, cît şi în dialectul local, de data aceasta în valenciană; ast­fel, “la cocina de poniente”, în spanio­lă, de­vi­ne în dialect “la cuina de ponent”, adică “bucătăria (plajei) apusului”. Aici, într-o amiază de aprilie (care înainta, grăbită, spre amurg), am avut şansa de a degusta, într-o succesiune ameţi­toa­re de arome şi savori, cîteva pre­pa­ra­te din impresionanta bucătărie regională.

Preparate

După o deschidere subtilă cu o băutură asemănătoare mai “esticei” grappa italiene, am degustat, pe rînd, “tortillas”, micuţe cît podul palmei unui copil, pe care Miguel Angel, maestrul bucătar, presărase… pulbere de jambon “serrano”. Apoi – doar pentru diversiune (Benidormul este un fel de “Turn