V-ati uitat la Meciul Serii organizat de Realitatea TV? Cum sa zic, greu poate fi imaginat un kitsch televizat mai desavarsit. Emisiunea produce efecte halucinante din cauza contradictiilor flagrante dintre forma si continut. Nefericitilor care intra in ring li se cere sa faca simultan show si administratie publica. Sa se transforme, cum ar veni, in cercopiteci savanti. In bufoni seriosi. Adica sa ragaie academic, sa se scuipe elegant, sa-si traga copite gratios. Sa boxeze cu creierul si sa gandeasca cu pumnii.
Pana la un punct, taticul suspinelor, Valeriu Lazarov, s-a gandit bine. Politica, altminteri un rezervor nesecat de sentimente - ura, bucurie si tristete - nu se mai vinde ca altadata. Talk-show-ul trebuie degraba reinventat, adaptat la produsele de succes care sparg ratinguri si ridica telespectatorii in tavan. In Romania viscerala, dansul stoarce galeti de lacrimi. Boxul, ca si fotbalul, da drumul la sange. Iar sangele, daca va curge abundent din nasul politicienilor, aduce rating, publicitate, bani. Daca nu, nu. Traiasca Lazarov si alegerile!
Pana aici e bine. De aici incolo, nu mai e bine deloc. Candidatii refuza sa-si traga pumni in cap. Stau cuminti pe scaun, fiecare in coltul lui, si clipesc politicos. Un detaliu care i-a scapat lui Lazarov. In lumea lui, personajele ofteaza, lacrimeaza si se iau de gat cat ai zice peste. Candidatii l-au pacalit. Sunt alta specie, alt aluat. Complet imprevizibil, animalul politic actioneaza dupa reguli care ne scapa tuturor. Sta ca un bou cand il implori sa faca niste tumbe ca sa distreze lumea si invers.
Televiziunile au deplans intens manelizarea politicii. Dar de ce nu ne-am amuza acum de manelizarea presei? Cu Meciul Serii, rolurile s-au inversat. Ziaristi onorabili au preluat de la politicieni rolul de circari. Cei trei candidati la Primaria Capitalei care au intrat in ring si-au
