Cu fonduri de aproximativ 500 milioane de euro, România este pe ultimul loc în UE la susţinerea activă a resurselor umane Cu toate că România se confruntă cu o reală problemă a

Cu fonduri de aproximativ 500 milioane de euro, România este pe ultimul loc în UE la susţinerea activă a resurselor umane

Cu toate că România se confruntă cu o reală problemă a forţei de muncă, angajatorii preferă să aducă muncitori străini decât să investească în programe de training.

Măsurile de susţinere venite din partea statului român sunt printre cele mai palide din Europa. Cu un procent al cheltuielilor de susţinere şi integrare a şomerilor în câmpul muncii de sub 0,5% din produsul intern brut, ţara noastră se numără printre codaşele europene care investesc cei mai puţini bani în resursele umane.

Potrivit unui studiu Eurostat, ţările Uniunii Europene cheltuie în medie 2,1% din produsul intern brut combinat pentru măsuri de susţinere şi integrare a şomerilor, dar şi a altor grupuri dezavantajate.

Şomerii înghit cei mai mulţi bani

În timp ce în ţări precum Danemarca sau Belgia cheltuielile cu susţinerea forţei de muncă ajunge până la 4,1% din produsul intern brut, respectiv 12 miliarde de euro, în România şi Cehia, acestea de-abia dacă ating 0,5% din PIB, respectiv în jur de 500 milioane de euro.

Cheltuielile pentru susţinerea resursei umane sunt direcţionate către intervenţii active gen programe de training, schimbarea locului de muncă, susţinerea încadrării în câmpul muncii şi reabilitarea, crearea de noi locuri de muncă, dar şi pentru suport pasiv, cum ar fi fondurile destinate susţinerii şomerilor. În ceea ce priveşte costurile cu programe active, ţara noastră alocă anual 0,1% din produsul intern brut, în timp ce în Olanda sau Belgia acest procent ajunge şi la 0,5% din PIB.

Cea mai mare parte a fondurilor este destinată susţinerii