Un fotbalist din prima divizie autohtonă câştigă circa şase la sută din salariul mediu din Ligue 1 (Franţa) şi numai trei la sută din cel din Premier League (Anglia). Totuşi, diferenţele devin tot mai mici. În urmă cu patru-cinci ani, salarii precum cel de 90.000 de dolari pe an (pe vremea aceea, echivalentul a 80.000 de euro) pe care urma să-l încaseze Nicolae Dică la Steaua rupeau gura târgului. Asta, deşi respectiva sumă-record era de 3,5 ori mai mică decât salari

Un fotbalist din prima divizie autohtonă câştigă circa şase la sută din salariul mediu din Ligue 1 (Franţa) şi numai trei la sută din cel din Premier League (Anglia). Totuşi, diferenţele devin tot mai mici.

În urmă cu patru-cinci ani, salarii precum cel de 90.000 de dolari pe an (pe vremea aceea, echivalentul a 80.000 de euro) pe care urma să-l încaseze Nicolae Dică la Steaua rupeau gura târgului. Asta, deşi respectiva sumă-record era de 3,5 ori mai mică decât salariul mediu al unui fotbalist din a doua ligă engleză. Astăzi, salarii de două sute, trei sute sau chiar patru sute de mii de euro pe an nu mai sunt o raritate, mai ales pentru „stranierii“ aduşi să întărească principalele candidate la titlu. Noua campioană, CFR Cluj, dar şi Steaua, Rapid, Universitatea Craiova, „Poli“ Timişoara sau Dinamo le plătesc celor mai importanţi jucători de treizeci până la o sută de ori mai mult decât salariul mediu pe economie, sumă la care se adaugă primele de joc şi de obiectiv. De cealaltă parte însă, sunt numeroşi fotbaliştii ce câştigă 1.000-2.000 de euro pe lună sau cei, mai ghinionişti, care au contracte pentru echipa a doua, de câteva sute de euro pe lună, dar sunt folosiţi ca titulari în Liga I.

Discrepanţe de acest fel au început să fie vizibile şi în alte sporturi. În prima divizie de baschet, de pildă, vedetele principalelor cl