- Cultural - nr. 98 / 21 Mai, 2008 Scena

TEATRUL DIN PROZA

Posteritatea lui Romulus Guga are parte de asteptari pe masura valorii operei sale. La 44 de ani, Romulus Guga avea o opera consistenta, cu varfuri si in poezie si in proza si in teatru. Era un autor prezent in viata literara si prin ceea ce insemna revista Vatra, care i se datora in buna parte. Dupa disparitia lui, a fost editata opera teatrala, a fost reeditata poezia, a fost reeditat romanul "Nebunul si floarea", a aparut o monografie semnata de Cornel Munteanu, o scoala si o strada ii poarta numele, s-a ridicat un bust, un concurs se deruleaza an de an, ajungand la a XVI-a editie... S-ar putea spune ca n-a fost tocmai ignorat. Decat poate de revista pe care a ctitorit-o si care a uitat ca aceasta e opera lui Romulus Guga si a celor din anii '70, care au urnit-o. Paradoxul "vietii postmortem" a lui Romulus Guga este soarta teatrului, poate cea mai consistenta parte a operei sale literare. Dupa 1990, nu s-a mai jucat Romulus Guga, daca nu gresesc, pe nici o scena. Si au trecut 25 de ani de la moartea scriitorului! Desi teatrul lui nu sufera decat nesemnificativ de uzura… ideologica. In acest context biografic, apare mai mult sau mai putin ca o surpriza, o restituire… teatrala, dinspre proza lui Romulus Guga, romanul «Nebunul si floarea», considerat o capodopera. Si-a asumat dramatizarea si adaptarea scenica Marius Olteanu, cel care semneaza si regia, scenografia si ilustratia muzicala, intr-un registru total, asadar, facandu-se «raspunzator» de aceasta provocare, in exclusivitate. E o… raspundere care-l onoreaza insa, pentru ca spectacolul care s-a pus in scena la Teatrul National din Targu-Mures a beneficiat si de aportul unei trupe de actori tineri, plini de entuziasm si pasiune. Pentru ca asa au jucat Roxana Marian, Costin Gavaza, Mihai Craciun, Marius Turdean, Csaba Ciugulitu,