În regiunea spaniolă Baixa Marina, la nord-vest de Alicante, creşte un pom cu totul şi cu totul neobişnuit. Nu are mere de aur, ci nişte fructe mai meşteşugite, pe nume “nèfle de Callosa d’En Sarrià” sau, mai simplu, nísperos.
În regiunea spaniolă Baixa Marina, la nord-vest de Alicante, creşte un pom cu totul şi cu totul neobişnuit. Nu are mere de aur, ci nişte fructe mai meşteşugite, pe nume “nèfle de Callosa d’En Sarrià” sau, mai simplu, nísperos. Aşa se face că pe străzile din Benidorm (Valencia), în curţile caselor sau în apropierea blocurilor ori a hotelurilor, vezi din loc în loc aceşti copaci cu fructe ovale, galbene-portocalii, care nu au mai mult de 7 centimetri, ce se coc sub razele soarelui. Poţi să le culegi fără teamă, căci după ce ai curăţat coaja vei da peste un miez cu un gust dulce, plăcut, puţin acid, asemănător cu cel al caiselor. Sîmburele însă trebuie evitat din pricina conţinutului său bogat în acid cianhidric.
Din Japonia în Europa
La începuturi, fructele de nísperos creşteau doar în Japonia, unde aveau un rol pur estetic, fiind decorative. Navigatorii spanioli au adus cu ei cîteva fructe, aclimatizînd astfel nísperos la clima locală. Descoperindu-le gustul dulceag şi răcoritor, locuitorii din Valencia le-au folosit în alimentaţie, atît în stare proaspătă, cît şi conservată (sub formă de compot sau suc).
Datorită conţinutului ridicat de pectină, sînt indicate la prepararea gemurilor şi a dulceţurilor. De asemenea, sucurile şi lichiorurile obţinute din nísperos pot fi o alternativă ingenioasă pentru o masă cu preparate de sezon. Trebuie ştiut că fructele de nísperos au ca perioadă de recoltare lunile aprilie-iunie.
Produsele de patiserie, îngheţatele sau cremele stîrnesc curiozitatea atunci cînd le au în compoziţie. Pe de altă parte însă, spaniolii obişnuiesc să le transforme în garnituri savuroase a