Această criză ne aminteşte iarăşi despre riscurile liberalizării financiare cînd instituţiile nu sînt adecvate sau cînd pie­ţele nu funcţionează bine.

Semnificaţia actualei crize financiare este imensă, iar implicaţiile sale pe planul politicilor economice sînt multiple – una dintre ele fiind că trebuie să învăţăm din crizele precedente. Am auzit recent pe un oficial de la o bancă centrală spunînd că profunzimea şi proporţia acestei crize puteau cu greu să fie prevăzute acum un an. Vocea sa nu este una singulară. Dar această remarcă este surprinzătoare, întrucît este treaba unui bancher central să se focalizeze asupra sănătăţii sistemului financiar şi nu numai asupra stabilităţii preţurilor.

Unii se folosesc de complexitatea pieţelor financiare ca laitmotiv în explicarea acestei crize. Dar acest argument este dificil de acceptat. Nu toate inovaţiile financiare sînt sănătoase. Unele produse financiare sînt mai bune decît altele; unele sînt greşite din momentul conceperii lor. De aceea este firesc să se judece natura diverselor produse financiare şi să se reglementeze industria financiară ca întreg.

Una dintre problemele apărute se referă la politici aplicate. Ca re­gu­lă, utilizarea pro-ciclică a politici­lor monetare şi bugetare trebuie evitată. Se poate spune că stabilitatea preţurilor ar trebui să joace rolul de vioara a doua atunci cînd este în joc stabilitatea financiară, dar trebuie să ne amintim efectele injectării de lichidităţi în sistem atunci cînd inflaţia este în creştere. Această criză ne aminteşte iarăşi despre riscurile liberalizării financiare cînd instituţiile nu sînt adecvate sau cînd pieţele nu funcţionează bine.

Mai trebuie reexaminate şi structurile de piaţă. Asistăm fără îndoială la un eşec masiv al cadrului de reglementare şi supraveghere în unele ţări cu economii avansate. Managementul riscu