Adina Nanu e specialistă în haine, colecţionează pălării şi rochii dintotdeauna şi a scris singura istorie a costumului universal. Sursa: Nicolae CosniceuSursa: Cosmin Marinescu

1 /.

„Mă joc de-a costumarea de când mă ştiu“, spune femeia cu păr alb şi ochi albaştri. De jumătate de secol, bucureşteanca Adina Nanu dă lecţii de stil şi artă şi-i învaţă pe studenţi cum şi de ce şi-a schimbat omul costumul de-a lungul vremurilor.

În casa din zona Dorobanţi, în pod şi-n beciuri şi peste tot în colţuri de camere păstrează în cufere sute de costume din perioada 1900-1940, o colecţie vestimentară imp-resionantă.

De câte ori are ocazia, îşi duce piesele în muzeele din ţară - aşa cum se va întâmpla, de astăzi, la Muzeul Naţional Cotroceni - şi la cursurile de la Universitatea Naţională de Arte şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică. Fiecare student al ei a probat măcar o dată o pălărie, din sutele moştenite din familie, iar pentru fiecare piesă are numai vorbe de laudă.

Istorie în jeanşi

Despre arta de a purta costumul, indiferent în ce epocă s-ar încadra acesta, despre accesoriile strălucitoare, care nu te mai lasă să vezi ridurile feţei, şi despre părinţii ei, doi bucureşteni cocheţi, Adina Nanu ar putea vorbi ore în şir, cu zâmbetul pe buze, fără pauză. Ca să nu facă risipă de timp, a scris mai multe volume despre haina care l-a făcut dintotdeauna pe om. Tot ea a semnat şi prima şi singura istorie a costumului universal - „Artă, Stil, Costum“, apărută în România, în 1976, şi reeditată în urmă cu un an.

„Istoria costumului nu a fost numai o bucurie şi o vocaţie“ pentru Adina Nanu, „ci şi un prilej de a evita cenzura comunistă“. „Vorbind despre haine părea mai puţin periculos pentru sistem, deşi nu era chiar aşa“, mustăceşte doamna octogenară, îmbrăcată, într-o dimineaţă