Deşi este considerat oraş- port, Galaţiul nu are infrastructura necesară unui port pentru navele de pasageri. Sursa: Marian Păvălaşc
De fapt, singurele ambarcaţiuni care pot acosta în portul oraşului de pe Dunăre sunt cele de mărfuri. Mai exact, gălăţenii nu îşi pot cumpăra nici măcar o şalupă pentru că nu au un doc unde să o „parcheze“. Singura soluţie a proprietarilor de ambarcaţiuni private este să le ţină în faţa blocului sau să le ancoreze la Brăila.
Lipsa unui port destinat publicului afectează şi traficul de persoane sau cursele turistice pentru că acestea nu pot trage la mal.
Cu toate acestea, de 18 ani, autorităţile responsabile nu au realizat nicio machetă pentru un port pentru navele personale. „Nu avem administraţie locală, în Galaţi nu s-a realizat nimic în ultimii ani“, a declarat Cosmin Păun, preşedintele PDL Galaţi, atacându-l direct pe primarul Dumitru Nicolae (PSD). Edilul- şef a explicat penuria de proiecte prin prisma lipsei banilor.
Cereri tot mai multe
Paradoxul oraşului-port în care ambarcaţiunile private nu pot trage la mal durează încă din comunism. Odată cu schimbarea regimului în 1989, din ce în ce mai mulţi oameni şi-au cumpărat ambarcaţiuni personale. „Am o şalupă cu patru locuri de vreo zece ani, dar nu pot s-o folosesc la Galaţi. Mai plec în Deltă o dată la doi ani şi doar atunci pot s-o pun pe apă“, ne-a declarat Marian Drăgan, 48 de ani.
Deşi nu există o statistică oficială a posesorilor de ambarcaţiuni, autorităţile portuare de la Galaţi estimează că în jur de 500 de ambarcaţiuni private de mici sau mari dimenisuni sunt în proprietatea gălăţenilor.
„Avem cereri, nu foarte multe, dar în general şalupele cu 2-4 locuri sunt cel mai căutate. Vindem în jur de două unităţi pe lună“, a explicat Mihai Cornea, angajat al unui magazin de specialitate s
