Mai jos, un fragment din interviul cu Sorin Oprescu publicat de Academia Catavencu aici. Un interviu care abunda in organe sexuale plasate strategic in conversatie. Subiectul intrebarilor colegului Istodor: falsificarea dosarului de profesor universitar, despre care am scris aici in Cotidianul. Dupa fragment, concluziile. Pentru ca, se pare, de la prea mult sex in vorbire, Sorin Oprescu s-a dat de gol, ejaculand un adevar pe care vroia sa il ascunda:
Rep.: Sinteti o lichea.
S.O.: Nu, nu sint. Si i-am urit intotdeauna. Caci erau la lichele… Nu, nu sint.
Rep.: De ce v-ati falsificat dosarul de profesor? Ce va trebuia?
S.O.: Sa discutam pe bune. In nici un dosar, in nici un dosar depus la autoritati, afara de ala al meu, nu erau alea.
Rep.: Alea, ce?
S.O.: Alea… xeroxurile alea timpite de care vorbesti. Greseala mea a fost ca am avut incredere in oameni. Am pus un servitor: fa-mi si mie dosarul. El mi-a facut dosarul. Eu mi-am facut autoevaluarea. In toate patru dosarele. Da? In toate patru. Semnate de mine, cu minuta mea. Si eu am punctat la autoevaluarea mea, asa se facea in 2000, am pus asterisc si am scris: lucrarea cutare, cutare, pizda ma-sii… atentie, nu am decit adeverinta de publicare.
Rep.: Dar ce va trebuia profesor?
S.O.: Pai, de ce sa nu-mi trebuiasca sa fiu profesor? Eu mi-am delegat functia mea, nimeni nu stie asta, ce sa fac… Sa strig cu trompeta: bai, sinteti niste cacati? La o parte, vin eu. Ii spun lui laba ala de ziarist. Coane, in momentul ala aveam 11 carti scrise. Nu-mi mai trebuia nimic.
Concluzii:
1. Oprescu recunoaste existenta acelor facaturi realizate din taieturi din reviste si articole, astfel incat dupa un xerox sa para ca a publicat in realitate. Spune ca au fost doar in dosarul lui, nu si in cel depus la minister si universitate… Nu il cred. Dar si asa, Oprescu recunoast
