Din cel mai vechi si mai bun prieten al omului, ciinele pare sa fi devenit, ca prin farmec, un asa-zis politician, fericit posesor de jilt, castel si mertan, ce mai!, o fiinta falcoasa, nestapinita si rapace, care se opinteste in latul democratiei pentru a musca mai bine din ciozvirta pozitiei de consilier, primar, parlamentar, ministru sau, dupa caz, chiar de presedinte. Nu, nu e vorba de romanul faimosului scriitor peruan Mario Vargas Llosa, ci de un fenomen electoral acut: propagarea ciinoseniei in asa-numitul "discurs de campanie". Fara a poza in lupi moralisti, trebuie sa recunoastem ca palavrele cu solemn parfum demagogic, lacrimile de clestar adunate persuasiv in coltul ochiului ceacir si repetatele juraminte de credinta catre patrie si popor sint insemne traditionale pe flamurile de lupta ale baronilor electorali. Fara a fi brevetate in Romania, astfel de strategii bollywoodiene pot provoca seisme in sondaje si pot orienta catre zari pline de speranta exit poll-urile, daca sint implementate la momentul potrivit. Avem si exemple de rasunet. Suferintele lacrimale ale presedintelui Traian Basescu sint cunoscute, cred, tuturor romanilor. In ultimii doi ani, cel mai puternic om de pe planeta a rupt de vreo doua ori inimile gospodinelor, mai ales la ocazii cu fireturi si sireturi, cum ar fi decernarea Medaliei de Onoare unor eroi cazuti pe datorie, ca daune colaterale ale pornirilor belicoase din sufletul sensibil al cavalerului macropolitic. Tot "made in USA" este si lacrimarea relativ recenta a doamnei Hillary Clinton, insa nimic nu impresioneaza mai mult decit plinsetele unor politicieni indieni, adevarati maestri in spargerea televizata a zagazurilor ce opresc curgerea fluidelor ocular-emotionale. Ce mai, lacrima e la mare pret si ridica spectaculos cotele de influenta si de audienta. Senzatiile tari de la bursa bocitoarelor din politica se manifesta, curata co