Cred că pentru noi, românii, momentul din această seară din Parlamentul Europei a fost destul de umilitor: să explicăm, pentru a nu ştiu cîta oară, că românii nu sînt romi, că în Italia trăiesc milioane de români cinstiţi, care contribuie cu peste 1% din Produsul Intern al Italiei, că la începutul secolului al XXI-lea manifestările fasciste sînt o ruşine pentru întreaga Europă.
Cred că pentru noi, românii, momentul din această seară din Parlamentul Europei a fost destul de umilitor: să explicăm, pentru a nu ştiu cîta oară, că românii nu sînt romi, că în Italia trăiesc milioane de români cinstiţi, care contribuie cu peste 1% din Produsul Intern al Italiei, că la începutul secolului al XXI-lea manifestările fasciste sînt o ruşine pentru întreaga Europă. Colegii noştri de la PD-L, atît de vocali cînd e vorba de a ataca în toate părţile, au decis să lipsească, pentru a nu-i supăra pe colegii lor italieni din partidul lui Berlusconi. Eu cred că românii ar trebui să ştie cine apără interesul naţional în Parlamentul Europei. Grupul Popular, din care fac parte PD-L şi UDMR, a fost întotdeauna împotriva României, indiferent de temă, iar azi au demonstrat din nou acest lucru.
Deci, să recapitulăm: Italia atrage, de o bună perioadă de timp, atenţia internaţională prin două lucruri: situaţia romilor şi problema gunoaielor. Termenul folosit în mod curent pentru a desemna oricare din cele două chestiuni este acela de criză.
Din păcate, nu este vorba doar despre un exces de exprimare, ci despre o dublă realitate cu atît mai îngrijorătoare, cu cît se adînceşte de la o zi la alta.
Cauza este evidentă şi nu cred că mai este cazul să recurgem la eufemisme pentru a menaja orgoliul fraţilor noştri latini, care, de altfel, nu fac nici un efort pentru a ne menaja nouă sensibilităţile: pentru criza romilor şi pentru criza gunoaielor v
