Bucureştii de altădată, mahalalele aveau fiecare “năravurile şi moravurile lor”, iar strada bucureşteană, totdeauna plină de lume ce se plimba buluc, “era o instituţie unde circulă ideile şi se propagă sentimentele”, cum obişnuia să spună Demetriu I. Dobrescu, primar al Capitalei în perioada interbelică.
Una dintre caracteristicile marcante ale unui oraş sînt monumentele sale, întrucît reprezintă trecutul, prezentul, patrimoniul, cuvinte ce se dovedesc fără valoare pe piaţa imobiliară din Bucureşti.
Bucureştii de altădată, mahalalele aveau fiecare “năravurile şi moravurile lor”, iar strada bucureşteană, totdeauna plină de lume ce se plimba buluc, “era o instituţie unde circulă ideile şi se propagă sentimentele”, cum obişnuia să spună Demetriu I. Dobrescu, primar al Capitalei în perioada interbelică.
Calea Moşilor
A fost una dintre principalele artere ale Capitalei încă din secolul al XVIII-lea. Forfota era neîntreruptă, printre trăsuri şi tramvaie negustorii îşi strigau marfa şi pofteau clienţi în prăvălii, strada era un furnicar de oameni, mai ales vara, cînd era bîlciul Moşilor. Este suficient să priveşti cu atenţie şi observi că fiecare casă era un magazin, în care clienţii erau poftiţi, întrucît “privitul e pe gratis”, unde, din cauza concurenţei, nu existau preţuri fixe şi totul era negociabil, “unde fiecare bărbat era un negustor, iar fiecare femeie o vînzătoare sau o patroană”.
Pe Calea Moşilor, comerţul s-a dezvoltat începînd din secolul al XIX-lea. O demonstrează şi numărul mare hanuri pe care le găsim în zonă în această perioadă: Hanul Hillel, Hanul Nou, Hanul Mănăstirii Cernica, Hanul lui Răducanu Tărca, Hanul Piteşteanului, Hanul Cazotti, Hanul Niculescu sau Hanul Atena sînt numai cîteva exemple.
Astăzi, comerţul în această zonă este aproape inexistent, iar traficul depăşeşte cu mult capacitatea de t
