Campania în desfăşurare pentru alegerile locale îmi aminteşte de un incident petrecut în Franţa anului 1981. Cu ocazia alegerilor generale, Valéry Giscard d’Estaing, candidatul din partea UDF, fost preşedinte al celei de-a V-a Republici Franceze, se lansează în noua campanie electorală cu sloganul: Il faut un président pour la France (Franţa are nevoie de un preşedinte). Slogan care îl face pe Jean-François Revel să scrie într-un articol din L’Express: „Franţa are nevoie de un preşedinte. Mulţumesc pentru informaţie“. Similar, omniprezente în campaniile mai tuturor candidaţilor pentru primăria capitalei, sloganurile: „Bucureştiul are nevoie de un primar general“, sau „X primar general!“ te îndeamnă la un răspuns de genul: „Bucureştiul are nevoie de un primar. Aşa, şi?“. Cu toate că răspunsul poate părea ironic, el denotă o stare de fapt mai degrabă îngrijorătoare. Exemplul sloganului lui Giscard d’Estaing este folosit de către mulţi specialişti în comunicare politică pentru a exemplifica reacţiile pe care le poate genera un mesaj incomplet, ce trece repede în uitare, din cauza lipsei de asociere cu ceva nou sau concret. Pe de altă parte, exemplul sloganurilor folosite de marea parte a candidaţilor pentru primăria Bucureştiului se pot constitui în formule pentru sloganuri letargice. Acestea, fie nu spun nimic, fie nu spun nimic nou, fie nu spun nimic interesant. Mai există desigur şi acele campanii care se derulează pe modelul bătăliei de la Termopile, unde candidatul, un soi de Xerxes cel Mare, îşi conduce armata cu scopul eliminării fizice a inamicului. În acest punct, exemplele cele mai bune sînt cele ale campaniilor lui Codrin Ştefănescu şi Cozmin Guşă. Primul îşi întÎmpină alegătorii cu sloganul „General! Primar general!“, invitîndu-i pe alegători, prin intermediul unei campanii de aţîţare, să acceseze website-ul www.tancul.ro, loc unde se promite „alunga