Luna noiembrie a anului trecut a adus o nouă pată de ruşine în istoria de 60 de ani a Universităţii Craiova... Interdicţia de a mai efectua transferuri pentru un an, primită de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, reprezintă a doua bilă neagră, alături de retrogradarea în liga secundă.
Cel care a pus la cale cele două „reuşite“ negative este nimeni altul decât sclavul regimului sovietic, miliţianul Dinel Staicu, omul care nu a avut niciodată treabă cu fenomenul fotbalistic şi a produs numai rău acestui club. De fapt, nici nu a fost greu pentru el, acesta căutând mai mult să-şi facă un capital de imagine şi să ţintească spre funcţii mai mari în oraş, decât să promoveze şi să ducă numele Ştiinţei pe culmile performanţei.
Din cauza acestui om Craiova suferă şi în prezent. Interdicţia primită de la TAS era văzută anul trecut ca o mare lovitură, Universitatea fiind în acel moment angrenată încă în hora retrogradării.
Toată lumea vedea Ştiinţa una dintre principalele candidate la retrogradare, iar acest lucru era explicabil prin „pumnii“ pe care oltenii îi primiseră de peste tot.
Atunci s-a hotărât să se meargă pe o strategie de coeziune a lotului actual, cu infuzii de tineri de la Primăvara, în speranţa că aceştia se vor adapta şi îşi vor da drumul la joc cât mai repede. Ideea a fost bună, Craiova alegându-se cu o trupă nebună de juniori (Gângioveanu, V. Găman, M. Costea, S. Lung Jr., Bărboianu), care, în sezonul viitor, pot revendica locul de titular fără probleme.
S-a dorit ca echipa să fie închegată, să se lucreze cu aceleaşi lot de jucători un timp îndelungat, iar ideea nu părea deloc rea, marile cluburi adoptând această strategie ce nu mai necesită timp de acomodare şi de sudare a relaţiilor, în detrimentul celei de reîmprospătare continuă.
Dar marea dilemă a venit anul acesta, la terminarea actualului sezon, când Universitatea Craiova a a
