Barbatul din fata mea isi rasuceste varfurile lungi ale mustatilor pe degete, iar si iar, privindu-se nemultumit in vitrina unui magazin de pe Avenue de l'Opera din Paris. Apoi se uita inspre mine. "Sunt tepene? Fii atenta, ca trebuie sa stea tepene si tari! " Se incrunta, tragand si mai tare de mustata carunta. "Sa fie paratrasnet!" Numai asa povestea poate incepe. Cel putin cea a regizorului Petrica Ionescu.
- De ce ati parasit Romania?
- M-am hotarat sa plec dintr-o suparare tinereasca. Imediat dupa ce am terminat UNATC-ul, am vrut sa montez la Teatrul "Nottara" piesa Conu' Leonida fata cu reactiunea. Piesa insa, desi geniala, nu a rezistat cenzurii. Jucau Stefan Iordache si Stefan Radof (in travesti in Efimita), care, inchisi intr-o casuta, se refugiau in visele din fiecare noapte. Mai horcaiau, mai vorbeau prin somn si transmiteau tot felul de coduri prin sforaiturile lor. Un anume public le decoda si, odata cu asta, o intreaga lume iesea la iveala. Am innebunit insa din cauza celor 20 de sesiuni de cenzura.
Ii vad si acum pe cenzori: "Domnule Ionescu, noi zicem ca nu e in regula ca personajele sa aiba hainele rosii. Domnule Ionescu, si daca sunt verzi ce are?". Eu, tanar cum eram, ma enervam: "Cum sa fie verzi daca eu le-am gandit rosii?" "Haideti, domnule Ionescu, ce mare lucru daca sunt verzi? Ce mare diferenta?".
- Cand anume ati plecat din tara?
- Ocazia a aparut cand m-am dus la Florenta, intr-un turneu cu spectacolul Nepotul, dupa Rameau. Eu, care toata viata am vrut sa fiu scriitor, aveam vreo 70 de kilograme de manuscrise intr-o valiza si doi dolari intr-un portofel. Totusi, impreuna cu doi prieteni, am hotarat ca acela era locul si momentul in care puteam lasa Romania in spate. Asa ca am sarit pe geamul hotelului unde eram cazati si am fugit. Din pacate, valiza cu manuscrisele a explodat pe Fiatul unei prostituate
