In opt ani, ziarul acesta a aparut in 402 numere. O performanta pentru o publicatie saptamanala de cultura intr-o perioada agitata si tulbure de tranzitie.
26 mai 2000. O zi de vineri, la Targul de Carte Bookarest 2000, organizat la Teatrul National din Bucuresti. La unul dintre standurile aglomerate, printre lansari de carte anuntate de goarna poetului Paul Daian si curiosi din toate generatiile inghesuiti in caldura umeda a dupa-amiezii, se lansa si "ziarul de care aveti nevoie", cum spunea Nicolae Manolescu in primul editorial: "Ziarul de Duminica nu inventeaza, ci selecteaza, nu compune concertele, nu picteaza, nu sculpteaza; alege, pentru cititorii sai, tot ce e valabil din cartile, concertele, tablourile pe care artistii le realizeaza. El vede limpede si aude corect: nimic nu-i scapa. Si le spune tuturor celor care-l citesc incotro sa-si indrepte atentia. Nu triseaza, nu exagereaza, nu minte. Are constiinta rolului sau, pe care si-l joaca onest".
Ce deosebea Ziarul de Duminica de alte publicatii culturale? Aparea ca supliment al Ziarului Financiar, mizand, prin urmare, pe cititorii unei publicatii echilibrate, atenti la acuratetea informatiilor; se remarca prin diversitatea rubricilor si prin faptul ca acoperea aproape toata paleta domeniului cultural; practica toate genurile presei - editorial, reportaj, interviu, cronica, ancheta, documentar, foileton, stire etc.; si nu-si schimba titularii rubricilor in functie de intemperii.
Vreme de opt ani, Ziarul de Duminica nu s-a abatut de la aceasta credinta. Si-a pastrat neschimbata formula initiala, lucru extrem de rar in presa noastra, apreciat de cititori si hulit de detractori, care l-ar dori disparut.
A atras condeie remarcabile, a intervievat sute de personalitati socotite floarea culturii intr-un domeniu sau altul, a gazduit confesiunile altor cateva sute, lista aceasta imagin
