După ampla reconstituire biografică B. P. Hasdeu sau Setea de absolut, I. Oprişan ne oferă acum o nouă exegeză despre Opera literară a lui B. P. Hasdeu, la Editura Vestala. Desigur, despre creaţia de ficţiune a marelui nostru scriitor şi savant s-au scris, de-a lungul timpului, numeroase şi remarcabile studii, însă I. Oprişan nu s-a lăsat timorat de prestigioşii săi înaintaşi, ci, ca eminent editor al operei hasdeene, a întreprins o nouă şi integrală lectură, completând, nuanţând sau rectificând opiniile critice formulate până acum şi, mai ales, aducând puncte de vedere personale, interesante, relevând noi coordonate şi semnificaţii ale acestei opere. Procedând metodic, I. Oprişan a sintetizat în capitole distincte structurile compoziţionale ale creaţiei literare hasdeene, realizând astfel o viziune prismatică, cu reflexe specifice, dar şi cu reverberaţii conexe la consubstanţialitatea unică a spiritualităţii şi personalităţii scriitorului.

Premisa de la care porneşte I. Oprişan este că B. P. Hasdeu s-a impus printr-o plurivalenţă creatoare, recunoscându-i-se contribuţiile esenţiale în domeniul istoriei, filologiei, folcloristicii, publicisticii, dar mai puţin s-a insistat asupra faptului că "s-a dorit şi a luptat efectiv să devină un deschizător de drumuri şi un creator de şcoală în sferele literaturii." încă din 1860, în Foiţa de istorie şi literatură solicită colaborarea "literatorilor compatrioţi din toate ţările române", subliniind că programul revistei "leagă literatura cu istoria", având menirea "a fi o foaie raţionalemintre populară a românului." Un rol activ în acest sens va îndeplini însă revista Din Moldova (Lumina), pe care o va scoate în 1862-1864. Baza teoretică a concepţiei sale, argumentează I. Oprişan, o va expune în studiul de largă rezonanţă în epocă, Mişcarea literelor în Ieşi, din 1863.

într-un capitol aparte, I. Opriş