In cadrul actualei campanii electorale, atentia publica se indreapta, in buna masura, catre Bucuresti. Cum cursa se cam apropie de final, incep sa ma intreb, din ce in ce in ce mai nedumerit, daca nu cumva PD-L si-a propus, tacit, sa piarda batalia pentru Primaria Capitalei, avand in vedere modul in care a tinut sa isi deruleze campania.

Nici un om care ia in serios formatiunea democrat-liberala nu poate gasi, in prezent, alta explicatie privind campania stearsa, complet neinspirata a PD-L. De regula, un partid cu serioase ambitii nationale nu duce lipsa de aspiranti pentru functia de primar general al Capitalei tarii, deoarece pozitia confera atat expunere, cat si posibilitatea profilarii personale – aspecte care permit, ulterior, vizarea altor functii, mai inalte. Insa de la debutul campaniei pana in prezent, PD-L a afisat zero apetenta pentru batalia electorala din Bucuresti. Anterior, pana si pozitia de candidat democrat-liberal la Primaria Capitalei fusese tratata ca un cartof fierbinte – pasata, cu vizibila agasare, de la un greu al partidului la altul.

Vasile Blaga a fost, in final, cel norocit cu ingrata sarcina a etalarii standardelor PD-L. Nu era bucurestean cu vechi statute, dar pseudocarenta este oricum valabila pentru o buna parte a locuitorilor Capitalei, iar o campanie pe masura, axata pe problemele si doleantele concrete ale cetatenilor, putea elimina relativ usor impedimentul in cauza. Pe de o parte insa, candidatul Blaga a esuat in a puncta ce fel de primar doreste sa fie, drept care campania sa se dovedeste una lipsita atat de continut, cat si de elan. Pe de alta parte, Traian Basescu va fi luat, neindoielnic, decizia solomonica de desemnare a candidatului PD-L, dar dupa aceasta hotarare nici domnia sa nu s-a mai distins in vreun fel notabil pe parcursul acestor saptamani care reprezinta, vrand-nevrand, si o prima tatonare pent