O poveste adevărată, descoperită de un scenarist hollywoodian în ziarele de epocă: în 1928 la Los Angeles, o tînără femeie (jucată de Angelina Jolie), telefonistă, mama unui băieţel pe care îl creşte singură, pleacă la serviciu, iar la întoarcere nu-şi mai găseşte copilul. Reclamă dispariţia la Poliţie.
O poveste adevărată, descoperită de un scenarist hollywoodian în ziarele de epocă: în 1928 la Los Angeles, o tînără femeie (jucată de Angelina Jolie), telefonistă, mama unui băieţel pe care îl creşte singură, pleacă la serviciu, iar la întoarcere nu-şi mai găseşte copilul. Reclamă dispariţia la Poliţie. După cinci luni de căutări, Poliţia o cheamă la gară şi, sub ochii fotografilor, îi livrează un puşti cules de pe drumurile Americii, pe care i-l prezintă drept fiul dispărut. Copilul îi spune "mamă"! Nefericita mamă încearcă în van să susţină că acela nu e fiul ei: Poliţia ştie mai bine! O convinge să-l ia acasă pe copil, să se lămurească după ce trece confuzia provocată de şoc. Poliţia locală, compromisă de o serie de afaceri de corupţie, avea nevoie de rezolvarea cazului pentru ameliorarea imaginii în ochii opiniei publice. Pentru că femeia insistă să le strice jocul, o internează într-un azil psihiatric. După un timp e descoperit un criminal în serie care ucisese, în zonă, 20 de copii, printre care, se pare, şi pe copilul dispărut şi "regăsit" de Poliţie! Femeia se va salva cu ajutorul unui pastor (jucat de John Malkovich) şi va declanşa un mare proces, care a făcut vîlvă în epocă, prin care mafia din Poliţie va fi decapitată, iar justiţia americană va triumfa. Dintr-un insert final aflăm că, toată viaţa ei, acea femeie a continuat să-şi caute fiul, a continuat să spere că el trăieşte. "Speranţa" e ultimul cuvînt al filmului, rostit de Angelina Jolie, cu ale ei buze senzuale, mereu bine rujate, mereu roşu aprins, chiar şi pe culmile disperării. Ac
