Cartea profesorului Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească (Bucureşti, Humanitas, 2008), e un volum exemplar, care fixează un reper şi consolidează o ierarhie de valori. E o carte fundamentală, model de rigoare filologică, dar şi de obiectivitate ştiinţifică, care se plasează într-o deplină normalitate a abordării ştiinţifice. Propunîndu-şi să cerceteze un domeniu extrem de important, dar insuficient studiat, autorul nu se lasă influenţat de complexele culturii române, nu are de demonstrat priorităţi, superiorităţi, unitatea naţională sau spiritul popular. Plasează cazul românesc, firesc, într-un spaţiu al integrării şi într-un orizont al comparaţiei, între fenomenele culturale universale şi mai ales între cele europene, care urmează căi asemănătoare. Cartea investighează constituirea lexicului religios românesc, pe baza traducerilor, urmărind în primul rând traducerile biblice: accentul cercetării cade pe Biblia de la 1688, în relaţie cu manuscrisele care i-au stat la bază, comparate cu traduceri anterioare şi posterioare. O primă versiune a cărţii (Studii de lexicologie biblică) apăruse în 1995, la Iaşi, la Editura Universităţii "Al. I. Cuza" -, avînd astfel o circulaţie mai limitată, în mediul universitar (primise însă Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române). Noua versiune, mult extinsă, cuprinzând noi studii publicate între timp de autor, în periodice sau volume colective, are toate şansele să fie cunoscută şi admirată de mai multă lume: şi pentru că, fără a coborî tonul şi a face popularizare, păstrînd toată acribia confruntărilor textuale, se citeşte cu mare plăcere: e scrisă elegant, alert, cu pasiunea ideilor. Le­xi­cologie biblică românească e o carte importantă deopotrivă pentru studiile de traductologie, pentru cercetarea istoriei limbii române, a stilisticii istorice (evoluţia limbajului religios şi a subvariantelor sale), dar şi pentru pun