"In mod clar, natura a intrecut bucatarul. Sau, altfel spus, cadrul e perfect, iar bucatarul e perfectibil."
Si totusi, Bucurestiul are (inca) multe locuri frumoase, desi stapanirile care s-au perindat in ultimii saizeci de ani au incercat sa "remedieze" situatia. Daca la un moment dat am avea si un primar, s-ar putea face un oras locuibil.
Din pacate, noi suntem precum cainii batuti rau - nu mai putem concepe o viata normala, fara batai, insulte, injuraturi si scuipaturi. Daca doi candidati vin si isi spun planurile si nu se injura de mama, suntem dezamagiti ca nu se bat. Vrem sange! Ca la luptele de cocosi, altfel nu simtim importanta momentului. E paguboasa intersectarea asta dintre dementa unui om si placerea poporului (imi aduce aminte de Roma antica), desi acum se pare ca poporul a inceput sa-l mai dezavueze pe conducatorul suprem.
Na ca am inceput sa discut despre politica inainte sa spun macar numele restaurantului la care am fost saptamana asta. E vorba de Casa Doina, un clasic, dupa parerea mea cel mai frumos loc din Bucuresti.
Desigur, faptul ca se afla in apropiere de ambasada Rusiei si a Statelor Unite nu contribuie cu nimic la cresterea valorii locului, ba dimpotriva. Ar trebui mutate ca sa nu mai strice zona asta atat de placuta. Bineinteles ca, in perioada primului dictator modern, Casa Doina era locul de intalnire al spionilor de toate nationalitatile si cred ca si acum sunt bransati copacii. Aici s-a nascut celebrul "Nu rupeti florile - sunt Philips!" Probabil acum a fost preluat de SIE DIE sine die. Dar asta nu-i stirbeste cu nimic din farmec - e una dintre cele mai frumoase creatii ale arhitectului Mincu, in mijlocul unui parc de stejari si castani, o oaza in mijlocul orasului. Bine ca proprietarii au hotarat sa-l tina restaurant si sa nu faca pe terenul asta un Carrefour sau un mall. Mi se pare de-a d
