Pentru cei mai mulţi observatori actuala campanie electorală este anostă şi neinteresantă. Candidaţii la consiliile judeţene şi primării sunt extrem de "politicoşi", dezbaterile lor reducându-se la prezentarea de "proiecte", la sublinierea originalităţii sau eficienţei acestora. S-ar putea crede - dacă am face abstracţie de partidele politice aflate în spatele lor - că e vorba de nişte banale concursuri, organizate pentru ocuparea posturilor de manager de către firme interesate. Abilităţile cerute de conducerea unor unităţi teritoriale sau comunităţi locale nici nu diferă, de altfel, de cele solicitate în descrierile clasice ale "bunului manager". în fond, un preşedinte de consiliu judeţean sau un primar oarecare trebuie să fie, în primul rând, "gospodar".Un om, altfel spus, calculat, care ştie ce lipseşte "gospodăriei extinse" pe care o gestionează, un vizionar rece, care prevede viitorul acesteia, îl perimetrizează şi îl facilitează pentru ca "excrescenţele prezentului" să nu ajungă la metastaze. Actuala campanie electorală pentru "locale" pare, pe scurt, o întrecere corectă între competenţi, un joc civilizat şi matur între indivizi performanţi, care acceptă cu sportivitate rezultatele. Puţinele pete de culoare, precum "plimbarea cu elefantul" din Constanţa, sunt - mai degrabă - licenţe poetice, ghiduşii menite să destindă excesiva seriozitate indusă de rigoarea, coerenţa şi precizia planurilor prezentate.
Impresia de tehnicitate sobră este însă falsă. Miza actualelor "locale" este uriaşă, pentru că ele reprezintă una din ultimele şanse ca România să se înscrie în normalitate, să scape de emblema de "ţară-problemă" pe care i-au ataşat-o partenerele din Uniunea Europeană. în cei nouăsprezece ani de la răsturnarea dictaturii ceauşiste, România a făcut, din proprie iniţiativă, puţini paşi pentru redresarea sa reală ca stat democratic de drept, ca
