Randurile ce urmeaza sunt insemnari la cald dupa calatoria cu Trenul Regal. Sunt convins ca, pana la aparitia lor, apele tumultuoase ale voiajului se vor fi asezat in albia lor, parerile se vor fi ales si consolidat, iar informatiile despre ce a fost se vor fi perimat. Trenul Regal cu scriitori a fost insotit, a fost intampinat in toate cele cinci gari de echipe de jurnalisti. Prima aparitie a unui fragment de istorie a Romaniei, dupa 60 de ani, intr-un proiect public si nu oficial nu putea sa ramana neconsemnata. Astfel ca Trenul Regal construit la 1928, asadar in urma cu opt decenii, a iscat o curiozitate de nedescris, a capatat statut de simbol si a adaugat un plus de respect pentru o breasla nu tocmai obisnuita cu onorurile.
Receptia si lectura la Palatul Elisabeta in fata Maiestatilor lor regele Mihai si regina Ana, garile arhipline, salile de asteptare neincapatoare, fanfara, covorul rosu, painea, sarea si tuica din plosca de lemn, copiii in costume nationale, intalnirile cu inalte persoane oficiale ne-ar fi putut lua mintile noua, scriitorilor, facandu-ne sa ne umflam in penele artistice. Nu cred ca altcineva - persoana sau grup - din domeniul artei a mai beneficiat de atari onoruri. Sigur, au mai fost primiri, decorari, receptii la Cotroceni, sigur, au fost primiri entuziaste ale unor mari personalitati artistice, dar o promovare la asemenea nivel intr-un proiect care a cuprins aproape jumatate din tara nu cred ca s-a mai petrecut la noi.
Cand am vazut cati oameni erau pe peronul garii Nicolina din Iasi, am realizat profundul impact al demersului: cred ca numai trenurile ce se intorceau de pe front la incheierea razboiului au mai fost intampinate de atatia oameni, veniti de bunavoie, neconstransi, nealiniati de cineva. Tot atunci mi-am dat seama ce inseamna betia de putere si cat de repede iti poate lua Dumnezeu mintile. La Suceava, am f
