La inceput a fost doar o scena si dorinta unor oameni de a se arata lumii. Pe urma, numarul scenelor a crescut, la fel si numarul spectatorilor, iar in jurul spectacolelor de teatru s-a nascut o adevarata industrie. In multe locuri din lume, teatrul este unul dintre motoarele principale ale turismului cultural, iar asta se vede cel mai bine in festivalurile deja faimoase, dar si acolo unde astfel de "panorame" teatrale abia au inceput sa puna bazele unor traditii. Aceasta arta vie, una dintre putinele care mai provoaca "trairea impreuna", creeaza nu numai prilejuri de bucurie pentru cele mai diverse categorii de public, dar produce adesea si foarte multi bani.
Voi incerca sa povestesc in aceasta pagina lunara cum arata marile festivaluri de teatru din alte parti ale lumii si sa concentrez in cateva mii de semne experienta de decenii care a transformat in mari succese incercarile unor culturi de a arata lumii ce aveau mai bun pe scena. Cum de nu am reusit si noi ceva similar - poate cu exceptia Sibiului, deocamdata - se va intelege probabil printre randuri. Dar nu asta e important, fiindca, la urma urmei, cine vrea sa participe la o asemenea spectaculoasa serbare populara poate in ziua de azi sa cumpere un bilet de avion si sa vada orasul prin ochii unei masti de teatru.
Cel mai grav este sa ai idealuri. In cel mai rau caz, iesi dezamagit din aventura asta, cu moralul serios sifonat, daca nu chiar ranit mult mai grav. Daca ar fi sa sintetizezi lectia de viata asimilata profund de rusi si aplicata ca filosofie/strategie existentiala, cam asa ar putea suna ea.
Ranita adanc, avand inca pe limba gustul esecului, societatea ruseasca posttotalitara priveste mult mai mult spre trecut decat spre viitor si evita cu incapatanare sa reflecteze asupra prezentului. Discursul public ramane paralel cu viata oamenilor obisnuiti, iar artele nu fac nimic pen
