Din 1989 încoace, am învăţat că toate campaniile electorale ascund una sau mai multe cacealmale politice. Actuala campanie nu face excepţie, iar cacealmaua ei de marcă, cel puţin la Bucureşti, se numeşte candidatul „antisistem“.
Avem de-a face cu doi candidaţi, Sorin Oprescu şi Cozmin Guşă, care se laudă că ei sunt luptătorii neînfricaţi care-i vor veni de hac „sistemului ticăloşit“. Cei doi au la dispoziţie importante resurse financiare, organizatorice şi mediatice - căci ce ar fi fost Sorin Oprescu fără telenovela respingerii candidaturii difuzată în direct pe televiziunile de ştiri şi ce ar fi fost Cozmin Guşă dacă nu ar fi invitat de câteva ori pe zi la Realitatea TV? Dacă le scuturi programele concrete, dai de tot felul de ciudăţenii în care probabil nici măcar ei nu cred: Sorin Oprescu, de pildă, vrea o autostradă suspendată deasupra Capitalei, de la Nord la Sud, iar Cozmin Guşă vorbea la un moment dat de mutarea Gării de Nord în zona uzinelor Laromet, explicând doct că şinele de cale ferată se pot muta foarte simplu şi fără cheltuieli prea mari. Motivul pentru care ni se servesc asemenea fantasmagorii nu este lipsa de inteligenţă a candidaţilor, ci faptul că ei nu mizează pe substanţă, ci pe percepţie, imagine şi emoţie. Discursul bombastic este aşadar arma principală, susţinut de metode sofisticate de marketing politic, menite să sublinieze opoziţia faţă de establishment. Iar dacă exigenţele marketingului politic cer cântece cu cuvinte obscene, iată că ele au fost respectate de Cozmin Guşă, fără ca tatăl a doi copii să se gândească la efectele imnului său de campanie asupra fiicei sale, de pildă.
Nimic nu este mai fals însă decât imaginea antisistem a celor doi, pentru că ambii sunt produse ale sistemului. Vechi politician PSD, Sorin Oprescu a reuşit, graţie politicii, să cumuleze funcţiile de director a două mari spitale, fiind şi parl
