De la inceputul acestei campanii electorale, poate mai mult ca niciodata, este pusa in discutie independenta politica a presedintelui Romaniei. Problema nu este noua.

Si Ion Iliescu a fost acuzat de partizanat politic in favoarea partidului din care demisionase pe perioada mandatelor. Chiar daca sprijinul sau pentru candidatii PDSR si apoi PSD nu era exprimat cu subiect si predicat, ca in cazul sprijinului lui Traian Basescu pentru PD-L si in special pentru Vasile Blaga, el era la fel de consistent. Pe atunci, se revoltau democratii si liberalii, acum striga ca din gura de sarpe aceiasi liberali si social democratii.

Constitutia este destul de evaziva in aceasta privinta si ambii presedinti s-au conformat prevederilor minimale ale articolului 84 potrivit caruia, "in timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid".

Cu ocazia avizului consultativ in privinta suspendarii presedintelui, Curtea Constitutionala a mers ceva mai departe si a explicat ca, intr-adevar, "in legea fundamentala se prevede ca acesta (presedintele n.r.) nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice sa pastreze legaturi cu partidul care l-a sustinut in alegeri sau cu alte partide politice.

O asemenea interdictie nici nu ar fi in spiritul Constitutiei, in conditiile in care Presedintele Romaniei este ales in functie prin sufragiu universal, pe baza unui program politic, si are fata de electorat datoria sa actioneze pentru indeplinirea acestui program.

Este evident ca, pentru realizarea programului pentru care a fost ales, presedintele poate dialoga in continuare fie cu partidul din care a facut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini realizarea programului".

Au fost, pe de alta parte, analisti care au apreciat ca plecarea presedintelui din partid este necesara pentru ca, p