După aproape două milenii petrecute în ascunzătorile lor din 11 peşteri de pe malul Mării Moarte, sulurile de pergament conţinînd texte biblice şi nonbiblice au ajuns la doi anticari din Bethlehem, Ibrahim Ijha şi Khalil Eskander Shahin, zis “Kando”.
După aproape două milenii petrecute în ascunzătorile lor din 11 peşteri de pe malul Mării Moarte, sulurile de pergament conţinînd texte biblice şi nonbiblice au ajuns la doi anticari din Bethlehem, Ibrahim Ijha şi Khalil Eskander Shahin, zis “Kando”.
După o îndelungată călătorie, celebrele manuscrise au ajuns în Israel. Zilele trecute, şapte suluri au fost expuse la Muzeul Israelului din Ierusalim, cu ajutorul unui filantrop newyorkez, D.S. Gottesman.
Dintre cele şapte manuscrise descoperite în prima peşteră explorată, trei sînt achiziţionate de un professor de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, E.L. Sukenik, tatăl arheologului Yigal Yadin. Restul de patru ajung mai întîi la un anume George Isha'ya, iar mai apoi la mitropolitul Bisericii Ortodoxe siriene, Athanasisus Yeshue Samuel.
Sukenik încearcă să obţină manuscrisele aflate în posesia mitropolitului, dar nu reuşeşte. Un orientalist american, Dr. John C. Trever, primeşte permisiunea de a studia manuscrisele, pe care le compară cu papirusul Nash, pînă atunci cel mai vechi text biblic cunoscut. Asemănarea este evidentă. La 21 februarie 1948, Trever fotografiază sulurile de pergament. Calitatea excelentă a fotografiilor se va dovedi în viitor foarte utilă. Manuscrisele au suferit serioase deteriorări după ce au fost scoase din învelitorile lor de pînză de in.
Peste puţină vreme aveau să fie descoperite încă nişte fragmente de text. În 1954 ziarul Wall Street Journal publica un anunţ legat de vînzarea a patru suluri de la Marea Moartă. Cei interesaţi sînt rugaţi să trimită mesaje la cutia poştală F 206. Sum
